Ca doi copii nebuni si libertini,bantuim parcuri parasite si tinandu-te de mana te indemn la jocuri copilaresti pe care le adorai sa le imparti cu mine.Adorai sa impartim aceeasi ciocolata si acelasi trup,sa facem dragoste in iarba prafoasa si deasa a verii. Calarind bancile vechi ale parcului strig spre tine prin paru-mi zburliu ca nimic nu se termina aici si inca mi-e dor de micul dejun petrecut cu tine in cuibul cald la 7 .Vreau sa rup din curcubeu si sa construim un etern din el,un refren de dragoste ce ne compune puzzle-ul prieteniei . Mi-era drag sa te trezesc pe nepusa masa sa fiu copilul din trecut si sa imi reprosezi ca sunt o zapacita, ca am nevoie de o schimbare si vrei desfatare ca pe vremuri.Nu sunt gospodina din povesti dar felul ala de mancare il savurezi pe deplin si oricat de sarata ar fi aventura ce a ramas acum, am pastrat in camara un dram de zahar.Nimeni nu intelege cum e sa te certi ca un orb si apoi totul sa stinga o imbratisare si 2 trupuri infierbantate cum o faceam noi.Obisnuiam sa jucam ‘’cuvinte mute’’sa ne urmarim privirea,sa ne unim mainile in timpul piesei noastre .2 copii prapastiosi dragi mie.Sweet memories.Si da le scriu, si le zbier in ploaie ca o prostuta ce nu isi uita niciodata autorul preferat.
Be Continued...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu