Dimineata iar! cu un zambet accelerat, privesc primele raze ale soarelui ce-mi strabat camera si incerc sa te gasesc prin perna. Te adulmec, iti zambesc naiv fara sa sti cat de mult iti venerez trasaturile si obrajii stacojii. Atintita spre tavan, mii de ganduri imi serbeaza mintea si o contopesc in jocuri fantastice si inca zambesc ca un copil ce si-a gasit jucaria. Tresarind din reverie,imi indrept pasii calzi spre fereastra, ca un spectator loial privesc piesa de teatru a naturii si ma indragostesc de fiecare secunda inspirand aerul tare si penetrabil al toamnei. Te privesc apoi pe tine si iti iubesc fiinta. Imi reped pasii spre bucatarie si in graba iti prepar cafeaua ta preferata cu un plus de zambete.privindu-ma ostentativ din cuibul intortochiat, imi dau seama ca as putea injecta mii de oameni cu acid pentru universal nostru. Cafeaua noroioasa te pune in situatia de a ma saruta ca un ocrotitor ce imi esti iar vechiul obicei al nostru nu va pieri niciodata. Sti tu, cuibariti sub plapuma ne facem juraminte si vise, ne unim buzele si mainile iar apoi dam play la iubirea noastra.dupa fiecare moment o dam pe repeat! Pare se ca lumea nu se sfarseste si totul se invarte ca intr-un joc de frunze abia coapte.ahh e 11 si se anunta drum lung. Ca in fiecare dimineata, mutra ta anunta o discutie contradictorie de parca ai avea de ales tricoul cu care te imbraci. Oscilezi si ma calci pe coada!!! Insa veselia ta grava ma omoara si te iubesc! In sfarsit gata de plecare.zburdam tinandu-te de mana ,totul ma inviora pana-n varful degetelor. iata-ne plecati…ca un copil zapacit ce sunt in toata fiinta mea ,ador sa imi destrabalez parul in bucuria vantului si sa fredonez piesa noastra de la radio.ma ti de mana si din toate puterile tale imi spui ca ma iubesti si ai face dragoste cu mine pe capota masinii.esti un nebun.nebun incurabil. Sprijinindu-ma de geam, inchid ochii si imi revin imagini la nesfarsit, o iubire copilaroasa ce imi injecteaza creierul, dans in toiul ploii, dragoste pe iarba reminiscent-verzuie siii…..noi. oscilez intre realitate si vise,nu vreau sa cred in necredinta. aud insa in decorul scenei un sunet alarmant. Nu e decat alarma telefonului meu,ma anunta ca e 7 si e scoala. Nu pot incepe ziua decat cu dreptul dupa visul perceptibil pot spune. Pur si simplu bucuria mea transfigura realitatea…dar parea atat de real.raman la vise!(pana devin ‘’legala’’).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu